E un joc egal și nul. Gol, fad. Nerăbdare mea. Jumătate de drum l-am trecut prin tunel. Să dorm și parterul blocului să se prăbușească, iar eu, nespus de visătoare și de somnoroasă, să mă trezesc și să adorm din nou, într-un nesfârșit șir de blesteme. Asta e de fapt condiția jocului, i-am zis, asta e. Cedez insistențelor tale, demonule, hai/ te rog mai mult. Trenul meu și uriașul oraș în care posibilitățile sunt într-un zero absolut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu