
11:55, 3 ian '14
soarele polar,
ştirb,
librarul cam prea preocupat de hoţi
oameni cu capul pe umeri de altfel
( cu frică de Dumnezeu)
mustăcesc, bufnesc în râs
librarul îmi stă în coaste
ca un ghimpe- laş
( trecut prin viaţă, furat şi vândut)
" ce crezi omule, că te fur?"
îmi citeşte gândul
se îndepărtează
şi se aşază strategic
stând cu ochii pe mine
( în acelaşi timp pe coperta unui album de Istorie Locală)
scot din ghiozdan două mere
pe care le ronţăi iritată
de- a lungul bulevardului Istrati
am şi ajuns la catedrală
( de la librărie nu am cumpărat nimic)
nici nu am furat.
Numai sentimentele trebuie să nu le lăsăm prădate.
RăspundețiȘtergerecorect
Ștergeretu scrii si mai frumos, printesa. :)
RăspundețiȘtergeredragutei Luli, ii multumesc!
Ștergeresunt de acord cu Raisa ,insa si sentimentele trebuiesc meritate ,nu doar frutate pur si simplu.
RăspundețiȘtergerepup, Roxy!
ȘtergereParcă aș fura totuși puțină fericire de undeva...
RăspundețiȘtergere