"mi-e frică să pierd ce nici n-am avut, mi-e frică să uit ce nici n-am știut"
mișcare
iubire
neputințe
se face dimineață în pântecul meu
latent
scriu în cinstea celui mai frumos anotimp
cu vârful nasului la Dumnezeu
trupul
cum tânjește a pustiu
Sartre
alunecări de teren
poemul meu
înger de sticlă
sărat
casnicule, poetule
rebelule/
miroși a iubire întoarsă pe dos
acuma sunt în carusel, tata-i sus pe ceresul meu întors cu fața spre soare
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"miroși a iubire întoarsă pe dos" - <3
RăspundețiȘtergerenu știu cum reușești cu niște cuvinte așa de puține să transmiți sentimente așa de multe.. dar m-ai făcut să visez departe.. însă la toamnă, pentru că anotimpul copilăriei mele e toamna.
Imi place stilul asta de poezie...mi se par asa profunde.
RăspundețiȘtergereImi place stilul asta de poezie...mi se par asa profunde.
RăspundețiȘtergere