„Isaia dănțuește” .
Competițiile băiețești în
felurite orgolii, niciodată
aceleași.
Bărbia mi-a fost retezată, încă de
la începutul universului, ascult
cu obrajii, marea facere a lumii
la care participarea lui Dumnezeu
n-a mai contat la exilul edenic.
Izgonire, revoltă, ură, toate acestea
cu o teribilă dorință de a fi cea
mai bună variantă a ta.
Pe patul de moarte, un Procust rănit,
dedublarea
unei ființe meschine, cinice,
parcă neadevărate- purtătoarea
unor false valori.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu