Celor 12

IANUARIE:Trăiesc!Când şaptele ăsta se împlineşte,dau startul unui nou început.Trece timpul din nou peste mine.Am încercat să-l înfrunt .Nu se poate!Cu fiecare ianuarie renasc din lună şi din pământ ca un soare blând cu ochi de cărbune!Anul acesta?S-a întâmplat ceva cu totul diferit.Nu-mi dau seama ce...Să fie codul fermecat al celor 7.777.777.777 stele de gheaţă?
FEBRUARIE:Răsuflu uşurată!Urmăresc ultimul dans al fulgilor de nea.Mă surpind două lacrimi uşoare-produsul ochilor săraţi-.Cu palmele şi obrajii fierbinţi încerc să le uit.Visele îmi chinuie somnul doar 29 de zile!
MARTIE:Fluturii îşi pregătesc zborul infinit.Aş vrea să le fiu nectarul gustos şi dulce al florilor!Mai târziu floare,acum mărţişor.
APRILIE:E sărbătoare!E ziua ta,prieten drag!La mulţi ani!Şh...Suflă focul lumânărilor şi puneţi dorinţa!Nu cu mintea,cu sufletul!
MAI:Viermii prind din nou aripi şi curcubeu.Florile caută adierea văzduhului şi cântecul celor patru zări.
IUNIE:Sunt liberă!Mă stânjeneşte libertatea asta...Cu toate astea...mă cheamă marea!Timp este pentru toate!Dar marea mă vrea lângă ea!
IULIE:Risipesc între degete nisipul ce zgârie blând pielea înegrită de soare.M-arunc între valuri şi-ascult strigătul iute al pescăruşilor.Visam de mult Vama!Mă aştepta de mult Vama!
AUGUST:Cântăm împreună că e viaţa noastră.Viaţa noastră?!E de fapt viaţa mea!Chitarele îngână miile de generaţii.Mai e puţin...Regret!
SEPTEMBRIE:Se aşterne omătul sângeriu printre copaci.Auriul începe a scădea în diametru.Alerg!Încep a mă ţine în frâu ramurile pădurilor.Le-au păărsit minunile cerului...
OCOTOMBRIE:Vorbeşte dorul din sufletul celor două inimi.Ce ticăie inima...
NOIEMBRIE:Ploaia nu vrea ca eu să mă îmbolnăvesc.Nu-i nimic!Eu tot ies să respir aer rece!Respir mut!Respiraţi şi voi liniştit să nu tulburaţi somnul melcilor.
DECEMBRIE:Dormiţi şi voi acoperiţi de nea.Până şi firele de iarbă au adormit.Eu am adormit de mult...De când boxele bubuiau petalele trandafirilor.Cei 17 trebuie să fie tare speciali!Acum încep să mă relaxez la căldura focului din vatră!Somn uşor!...

De ieri!De azi?!

IERI:15 visuri,15 oglinzi,15 anotimpuri,15 aripi frânte,15 zâmbete colorate,15 irişi,15 pahare sparte,15 fărâme de curcubeu,15 inimi,15 suflete,15 chipuri,15 cântece de dor,15 temeri,15 bucurii,15 paşi,15 vise.

AZI:16 visuri,16 oglinzi,16 anotimpuri,16 aripi frânte,16 zâmbete colorate,16 irişi,16 pahare sparte,16 fărâme de curcubeu,16 inimi,16 suflete,16 chipuri,16 cântece de dor,16 temeri,16 bucurii,16 paşi,16 vise.

Trecerea timpului

    Am început să merg,să vorbesc,să-mi găsesc echilibrul,când alţii se jucau şi ştiau să ceară de mâncare.Alfabetul însă l-am învăţat foarte repede iar când ceilalţi pui de om de vârsta mea,erau mândri că ştiu "Căţeluş cu părul creţ"eu le spuneam "Luceafărul"lui Eminescu deşi nu-l înţelegeam prea bine.Ne întrebau la grădiniţă care e anotimpul nostru preferat şi mulţi răspundeau în cor "Vara!",iar eu răspundeam senin "Îmi place toamna!".Mă considerau probabil ciudată iar eu îi consideram pe ei ciudaţi.Ciudat!Nu ştiam ce înseamnă nici eu nici ei, "ciudat".Aveam doar eu o vagă idee dar nimic mai mult.Când a descoperit că-s stângace,educatoarea mi-a promis că-mi va lega mâna în lanţuri(treaba asta e adevărată) şi n-am mai vrut să merg la grădiniţă.Dar...Ce era să fac?
     Într-o zi,mai târziu e adevărat,(trecuseră câţiva ani),m-am dus şi i-am zis mamei:
     -Simt o durere cumplită,în regiunea fiinţei mele!
Mama nu m-a luat în serios,spunându-mi:
      -Te doare burtica,nu-i aşa?
      -Nu,nu mamă,uite aici mă chinuie ceva!şi i-am arătat inima.
S-a alarmat atunci şi  m-a dus la medic.Acesta a liniştit-o şi i-a zis:
      -Nu e nimic grav,doamnă!E adevărat puţini copii suferă de boala asta în copilărie,dar nu e nimic grav,slavă Domnului!E o fobie...
      -Deci e bine,cu ce-o putem trata?
      -Nu există medicament!
      -Deci nu are nimic până la urmă?
      -Doamnă,nu ştiu dacă o să mă înţelegeţi prea bine...Suferă de "trecerea timpului"...
      -Cum adică?Vă bateţi joc de mine?
      -Nu,nicidecum!Trebuie să se odihnească doar.Să doarmă mult şi..."să se bucure de fiecare bucurie a vieţii"...Această spaimă n use tratează cu medicamente.Pe e a o înjunghie în inimă acum,fiecare minut,fiecare oră ce trece,fiecare secundă....
      -Atunci...
      - Atunci trebuie să staţi liniştită!Nu se va întâmpla nimic rău!...
     De atunci a trecut ceva timp...Doctorul a fost un prost!Chiar dacă nu mă mai doare sufletul,trecerea timpului o simt respirând prin toţi porii...



     
      

Blestem...

     Luna veghea liniştită asupra voastră până când...i-aţi legat de pământ visele,cu împletituri fermecate.Nu v-aţi gândit că zilele îi vor fi nedormite şi nopţile un chin?!Nu.Pentru că în casele voastre miroase a brad şi a scorţişoară şi flăcările roşii ard cald în sobă cenuşa.Ce vă pasă vouă?Ce-i păsa bietei chinuite,înainte,de voi?
    Ştiţi ce face ea ziua de atunci,în loc să se odihnească?Coboară în chip de lup pe pământ,şi-şi caută visele neştiind că ele-s la celălalt capăt al lumii.Să vă feriţi din calea ei,că de o să daţi ochii cu ea,o să vă îmbrace în foc şi-or să vă mănânce gurile albe ale văzduhului
    Nici noaptea nu-i mai bine.O văd zvârcolindu-se în braţele albastre ale cerului,cerându-i învoire să coboare pe pământ când ceasul bate miezul nopţii.Dar...n-are cum şi de ce...să caute în întuneric visele spânzurate de iţele rătăcite la răscruce de vânturi?!...Nu!

    Jură că nici atunci când se hrăneau cu lumina ei aurie vârcolacii,nu a îndurat chinuri atât de crunte ca acum,când nu mai are pentru ce  să doarmă!Dar va căuta în continuare şi chiar de-şi va găsi visele,de răzbunat,tot se va răzbuna!

Ascultă

 Ssst!Taci!Ai vorbit până acum!Acum,taci!Când ai aflat că mi-au murit cele două inimi, "ai vorbit vorbe",ai pretins că-mi eşti prieten şi eu te-am crezut când de fapt îmi propusesem de mult să nu te mai cred.Acum eu am dreptul să vorbesc.E-adevărat,poate am să pierd şirul cuvintelor,literelor,ideilor.Şi ce dacă?Ai să mă asculţi!Stai liniştit!Nu-s multe de zis!Ştii ce s-a schimbat?Pe mine mă asculţi doar tu,pe tine te-au ascultat toţi,când eu nu ştiam.Când m-am întors şi-am dorit să-i salut şi să-i întreb dacă-s bine mi-au întors spatele.Şi tu ai dorit să-mi întorci spatele!Noroc că te-am prins de mânecă şi-acum stai,cuminte-cuminţel în faţa mea ascultându-mă,om de nimic!
   Acum îţi dau voie să pleci!Pleacă,pentru că şi eu am să plec!Tu ai să pleci la cei care te-au ascultat iar eu am să plec undeva departe,de unde nu-ţi doreşti să mă întorc prea curând!Linişteşte-te!Am să mă întorc când am să fiu gata să vă înfrunt1Mă duc să-mi pregătesc atacul!Uite!Acum,când ar fi trebuit să mă asculţi cu cea mai mare atenţie,ai fugit,om cu suflet de gheaţă!

SCRISOARE CATRE LICEENI

Candori

Încă mai plouă.O notă invers pe oglinda rigolei şi un timp mort ce mimează orele.Se lasă ceaţă şi vorbele de abia se mai aud.Inima foc!Dor...Scrâşnesc cuvintele pe hârtia colorată,absentă de litere.Cuvintele învaţă graiul viselor...
 -De ce e atât de frig?
-Pentru că ninge!
-Aaa!Deci de acum poate să vină şi Crăciunul?!













P.S.:Va urez numai cu gânduri bune de sărbători!O să ne auzim,sper eu,peste o săptămână!