dor

Mi s-a făcut dintr-o dată dor.

îngeri cu dor

Parfumul salcâmilor...
e ca şi cum mi-ar citi viitorul Istrati în oglindirile cerurilor
încep să se zvârcolească pescăruşii în adâncuri.
Răsăritul apune
şi cântecul lebedei moare.

Se contopesc luminile înfrigurate
şi spuma din ape se transformă în fluture.
aşa se nasc magic,fiinţele fabuloase.
Ani şi ani salciile le-au păstrat tainic povestea.


Vietăţi cu suflet sălbatic
se rotesc pe ape
încercând să prindă în pumni
Eclipsele de semilună pestriţă şi soare.


Cercetează cu glas mut, peştii
suflarea umană.
Îngerii Lui
poartă gândul în aripi
doar în zilele de septembrie-uneori.

florile răului.

V-aţi întors din nou chipurile către mine,ca să ce?Ca să-mi spuneţi că Omul-Chitară şi Fiinţa-Poezie nu există decât în mintea unei nebune rebele?Aflaţi că nu-mi pasă!Ei vor face parte din mine până când n-o să mai am mâini şi suflet pentru a scrie,până în ultima secundă a vieţii mele.

Că nu degeaba am adorat florile răului...

...fiinţe

nebuneşte, se contopeau cerurile, cum sufletele noastre îmbătate de drag şi dor descopereau stelele coborând pe pământ.în piept se zvârcoleau pescăruşii şi visam flori de tei şi ploaie cu trup de pasăre albă.chipurile noastre născuseră aripi plămădite în cifrele zarurilor...
Fiinţa- Poezie şi Omul-Chitară au murit demult...

-

Şi dacă nu mă dezlănţuiam?

Şi dacă rămânea doar amintire?
Şi dacă nu aţi fi existat ,ca să vă descopăr ?

-nu se mai putea numi dependenţă.
-nu se mai putea numi inspiraţie.
-nu ar mai fi putut să mă strige PRINŢESA ÎN BOCANCI.

suflete

-Deschide,deschide!
-...
-Ce,te faci că n-auzi?
-Hm!
-Deschide,îţi spun!Deschide pentru numele Domnului!
-Nu vreau!Şi în plus ,cine eşti tu,să-mi spui mie ce să fac?
-Sunt acel suflet,acea parte care face parte din fiinţa ta!
-Aaa!Deci să înţeleg că....
-Da!Da!Acum deshide!
-Nu!Dacă ai fi fost acel suflet ai fi deschis tu singur uşa...
-Deci să înţeleg că...
-Da!Ai înţeles foarte bine!Cheia din mâinile tale aparţine altei fiinţe!Nu te-ai fi rugat de mine să-ţi deschid!
-Şi acum?
-Acum trebuie să pleci!Hai pleacă,pleacă,îţi spun!Nu e locul tău aici!

dezamăgire cu +

E cumplit!Şi nu e vorba despre cei din jurul meu,despre lume sau despre viaţă, ca în alte zile.E vorba de mine,de cine sunt eu acum,de ceea ce reprezint,de persoana în a cărei fiinţă parcă nu mă regăsesc.Se întâmplă,e clar.Simt cum mă pierd încet dar sigur.O să-mi trebuiască ceva timp ca să-mi revin.Câteva palme peste faţă m-au adus la realitate.Ce s-a întâmplat?Nu ştiu.Ştiu însă că mi-a fost de-ajuns un duş rece.L-am meritat.E târziu să mă mai mint.E inutil să-mi mai spun că va trece,că toate vor fi uitate la un moment dat:e clar că odată...vor fi uitate toate.Dar acum?Acum nimic nu e cum ar trebui să fie.Se mai întâmplă!Şi doare!Doare când simt regretul.Îmi dau seama că de fapt nimic nu e în ordine şi că am dezamăgit.Îmi pare rău.Se mai întâmplă!

                                                                                             semnat :cea care m-a dezamăgit şi a dezamăgit.