eroare de cod.suflet.

"e lipsa unei idei concrete,bine definite.reprezintă amalgamul unor stări şi sentimente neînţelese în momentul de faţă.sunt confuză!le ştiu pe toate şi nu ştiu nimic.totuşi e bine.mă bucur de ceea ce sunt EU cu adevărat".

*
"eşti frumoasă!"
"eh,orice mamă ar spune asta despre copilul ei.adevărat!m-ai crescut palmă din palma ta.m-ai făcut mare,m-ai făcut om.mulţumesc!"

**
"ai ochii de păpuşă.ştiu!şi eu mai mint uneori.peste două nopţi e lună plină.nu vrei să m-asculţi?nu.mâine plouă toată ziua.umbrela e agăţată în cuier.când ai primul examen?în 2010.mi-ar plăcea să se întâmple iar.vedem un film?pisoiul a fugit de acasă.merge să-l căutăm?nu,acum e liber.peste şase zile e septembrie.ah,am uitat!mâine e ultima zi."

***
"ai cinci minute să-mi spui cine eşti.iartă-mă!aerul e îmbâcsit azi.dă-mi o lumânare.lumina e tare departe.ştii...nu mai face mutra asta.îţi plac oglinzile dar o să ajungi la nebuni.nu mă învăţa despre Dumnezeu.s-o fi săturând de atâtea greşeli.de ce?e uman.la mine în casă miroase mereu a var proaspăt.da!şi visez să am o bibliotecă.şi motanul?eh,nu ţi-am zis că e mort?altul nu-mi mai trebuie.ăştia de la trei au petrecere!ce-mi pasă mie?"

****

"ţi-e dor de ei?da.mult de tot!tot ce pot face e să-i văd!şi de abia aştept să mă încurc şi să vadă toţi.şi cu ăilalţi?păi nu ţi-am spus?i-am dat la o parte!nu erau ceea ce eu voiam.mi-e un dor...da'nici în ruptul capului nu recunosc.lasă,că trec toate.un an,doi şi gata cu ei.nu mai spune aşa,că-ţi pare rău.băi,nu e asta.mi-e frică..."

*****
"am greşit!nu...nu,e în regulă.nu e nici matematică,nici chimie.e literatură.mi-e sete.dă-mi creionul!l-am cumpărat pentru mine.tu n-ai ce scrie cu el.şi pixul?nici atât.e pixul lui...mâine e marţi.ce-i cu noi,muritoriii?nu suntem nici zei,nici profeţi!şi nostradamus?o paiaţă a timpului în care a trăit.câştigaţi şi anul ăsta?nu.de fapt ştiu.de abia aştept să plouă!"

*******
"cu noi cum rămâne?care noi,mă?ce,eşti nebună?da.câinele mă priveşte urât.l-am visat.trecea strada.avea ceva din aerul personajelor surorilor bronte.alea trei englezoaice?nu-s alea,m!.vezi cum vorbeşti!Anne,Charlotte şi Emily trebuie respectate.şi aşa n-au murit liniştite.hai!tu ştii,să-mi vorbeşti despre ceva?"

Epilog
aşază-mi pe frunte
măruntul fior al buzelor
şi uită 
că sunt
atât de firav plămădită
în partea de suflet 
a  neştiinţei.

"telefonul sună de câteva ore.de m-ar vedea în starea asta...sunt întinsă pe covor fără nicio putere.furia e cuibărită în sufletul meu,mascată de un zâmbet,închis între gurile avionului.sunt curioasă de reacţiile primului ce mă va descoperi.am să las imaginea din oglindă să vă vorbească.cu drag,sufletul lui C. ."

mefistofel

n-am ştiut
vreodată...
a-mi trece timpul
prin venele
încurcate.
goethe nu mi-a vrut numele
iar faust s-a dăruit
fiinţei-diavol.
în noaptea walpurgică
slăbiciunea mi-a ucis
sufletul.


 

pescăruş

mi-e sete de mor.dar vin pescăruşii.îmi sărută fruntea,îmi lasă urme pe umărul dulce şi-mi otrăvesc pumnul cu felie din orizontul marin.le beau ochiul stâng şi mă întreabă care mi-e numele.plouă sărat.pescăruşii îmi încurcă nisipul în păr şi zboară seceraţi de aripa avionului.am rămas cu jumătate de genunchi.

emfază

ţi-am scris pe degete
firul de iarbă
va rodi
fericirea
pe spatele meu
frământat cu
semiamintire
înaintea năvalnicului
sfârşit.

s-au rosotgolit
ochii mei
şi au băut
nectarul gustos al fructului
plin.
ţi-am scrijelit buza
secată de
minciună
cu adevărul
panterelor
numele meu e aici...
pe câmpul cu maci.

cuminţenie

foile de castan mi-au învelit obrazul
şi m-au chemat să le botez coaja
sfârtecată de frig.
le-am scris
nonsens de silabă
cu floare de tei
şi au atârnat
cheia de gâtul lebedei
graţioase.

în formă de cerc
mi-am amintit de cuminţenia pământului.

anglia.

am zâmbit cu jumătate de os,îngenunchind în faţa figurilor desfigurate de mometul zero,dovadă că în inima angliilor,doar austen,fielding ori galsworthy mai amintesc de visele anotimpului ploios.inspitită de scrisul indescifrabil, o parte din bătaia sângerândă a inimii mele a rămas pe crucile adormite strâmb cu fire de gând.mormitele simt foametea.simt gustul cuvântului amar.

oraşul leoparzilor.

Rainy Mood - Daniel Wisenhoff

a nins cu note muzicale peste buzele aşezate setos pe ochii înlăcrimaţi ai leoparzilor urbani.am adorat ploaia aceea şi am dansat...am dansat împiedicându-mi părul în sclipirile stelelor şi aş fi devenit îndată...un mac.să te-adorm pe geana sufletului.am ascultat clipa seculară în ploaia aceea eternă dar mi-ai scăpat printre degete...ca un fluture.sunt la 1907 ore distanţă.sufletul meu de scoică trăieşte pe munte.
celui pe care-l ascult...ca să-şi aducă aminte că sunt încă aici.