.

”La-la-la-bum/ Magicul bun”...

Când mi-e frică spun că îmi e rău. Așa s-a întâmplat toată copilăria. Sentimentul revine uneori. Am slăbiciuni. Am și puteri vindecătoare, cu toate astea. Dă-mi, Doamne puterea cea de toate zilele și toată iubirea ta. [...] Îmi imaginez un garaj. Și-o pisică verde... Mi se frânge suflețelul, așa, dintr-odată. Și plâng, zâmbind mult apoi. Te.... Mi-e așa... Cum să-ți spun eu?  Suflețelul meu frânt, dragul meu scump! Ce să-i faci? Îmi trece cu puțină iubire...

..

”Nu fi ca toți, arată ce poți!”

Băi, mi-e dor de tine, i-am strigat! Și dinți, și semilună adormită, și biciclete râzând în seară și daimonul prin tunel în apelul de la 20:20. Semnalul stabil. Actul numirii este interzis păgânilor. Ai vrea să vii? Ai vrea să mergi, cine s-ar fi gândit că după un an, îmi ardeau vederea toți acei demoni? Fericitule, dragule, calmule,excesiv staticule... Zburătorule în mit! Vară și dragă îți sunt. Ca-n Coșbuc. Amărâți uneori, mai fericiți în altă zi! Tu, dureros de dulce...
Băi, mi-e dor de tine, i-am strigat! Daimonul a tăcut!

...

”- Mi-a fost rușine, n-am știut nimic până a doua zi, îți jur/- Nu jura, că e rău să vorbești strâmb!”

Au fost grele nopțile noastre de beznă sufletească. Teribile. Măcar atât de mult curaj am avut. Măcar atât de multă putere. Îmi sprijineam fruntea de zidurile reci ale Casei de Cultură și plângeam. Mult. Apoi ajungeam în beznă. Teribile nopțile noastre. Dezastruoase. Dar ne-am avut una pe cealaltă. Și asta a contat. Mult. Cel mai mult.

noaptea trecută

”Când mănânci mandarine și te gândești la dragostea ta”..

Noaptea trecută am visat rău, mama! Eram în fostul nostru oraș. Mă întorceam de la școală. Aveai cheile vechiului apartament și m-am speriat teribil. În vis ne-am întors pe ascuns în locul de unde am fugit în noaptea aceea. A fost greu. Să nu plângi, chinuito! Am trăit și mai greu, știm asta. Nu e greu să plângi, mama! E un rău necesar. E teribil să plângi mama, e frumos să plângi. Fii cinstită, mama! Noaptea trecută am visat rău. Am visat cutremur!

16.07

”Gândul la mine, pasul mut, neauzit, ceva-n el însuși crescut”.

Sentimentul singurătății și persistența morții. Infernul și visul despre iubire nemărginită. Visul vrăjitoarelor arse pe rug. Întunericul corupt. Pepita sau aurul în stare nativă. Persecuție. Tandrețe. Dulce poem. Inimi frânte. Suflete sucite și răsucite.Mintea ce nici cu gândul n-ai putea-o ajunge.. Noaptea-n lumini, dragostea-n mașini. Întâiul cuvânt. Fata din curcubeu. Nu Iris. Veronica. Ceata de îngeri legănată de Dumnezeu. Păgânul meu suflet. (Minunatul tău gând de noapte) și gestul deloc interzis, însă menținut în ordinea unei alegeri deja făcute. Să mă întorc la Swing... Cum beau îndrăgostiții din același pahar.

fenomene

"Prieteniile sunt acum închise. Fără încercări. Fără aprecieri, să-ţi intre bine în cap. Da, mă, da. Ca-n anotimpurile acelea de foarte departe."

Nopţi ratate, gânduri false, ruptură. Sacrificiu. Lumi secrete, anulându-se una pe cealaltă. Trupul fremătând. Cărţi, patetice sentimente. Lumini, umbre, s-a întâmplat ceva în cursul absurdei noastre existenţe, luptele seculare, semisoarele, trecutul, mandarinele şi iubirile târzii, să te arunci pe repede înainte, mişcări lente, posibile geneze ale sufletului. Zborul frânt, cântecele Perseidelor. Dezmăţ artistic, în veşnicele competiţii dionisiace. Beţii crunte, falsele premise ale unui trai casnic.

fructul oprit

Se poate trăi și în sărăcie, pe cuvânt. Se numește poezie, lumino. Cămăruța cu ploi și postere Sara, zmeule, călătorule, subiectul încins, închis, haosul, șah-mat/ spitalul, numele meu ascuns de de pisică, frigul, iernile, aprinderea, etapele, fâstâcindu-ne, ocolind adevărul, piesa de rezistență, cursurile târzii, fericirea, discuțiile productive-neproductive.

vintage, continua visare, creație, cuie, o logodnă infinită, filmele franțuzești, visări, ce ai vrea să îți spun, de fapt? , m-ai obișnuit într-un anume fel, mi-e greu acum, noapte bună, mama, noapte bună.