EXAMENUL

Marele eveniment pentru care eu şi mulţi alţi colegi ne-am stresat mai mult sau mai puţin pe tot parcursul anului şcolar.Bătuţi la cap de profesori am învăţat sau nu am învăţat pentru patru ore de examen care s-au scurs într-o clipă.Stresul mare a trecut.Mâine este...Ziua decisivelor rezultate,care vor scrie viitorul nostru.Eu ştiu la ce să mă aştept dar mă fac totuşi că nu ştiu.Frică n-am,ci doar nişte emoţii necontrolabile care până la urmă tot la FRICĂ ajung...Deci ziua de mâine va decurge normal(cel puţin pentru mine).Speram la mai mult din partea mea şi nu numai pentru mine ci pentru ele care 3-4 ani s-au chinuit să mă facă să înţeleg româna şi matematica.Dar asta este.Nu poţi fi bun la toate.Româna a fost pe înţelesul meu cât de cât,dar matematica băi praf,praf,praf…Vreau să spun că nu doar albina mi-a încurcat toate iţele matematicii dar poate şi neatenţia mea!

                Vorba cuiva:”Din aia nu ştii,din aia nu ştii,din aia nici atât.Ce-ai să faci?”...Păi ce să fac:îmi fac câţiva nervi,mă stresez,îmi fac mustrări de conştiinţă şi gata.TRECE!

                Desigur,toţi sperăm la note mari,dar unde nu se poate,nu se poate:să ne aruncăm în faţa trenului pentru notele astea?Nicicum!Sunt cazuri în care părinţii,cretini,îşi rup copii în bătaie că nu au „zece pe linie”.Nu se gândesc oare că vor prea multe?!