”creşti în lumină şi-n mine creşti,S..."
oh,cât am alergat despletindu-mă
de iarba cea rea.
ştiam,ştiam că până în nesfârşire
mai sunt câteva mâini de trecut
şi-n acele primăveri limpezi cu salcâmii
salutându-mă prin fereastră-îmi vor trece prin
ochii negri bufonii Commediei Dell Arte
şi cei mai frumoşi oameni ai sufletului meu
oh,ce lumină,ce lumină în noi.
alergam către tine,în vară
şi iulie aprins,stelele stinse cu Dumnezeu
Cadillacul anilor '60 condus cu stângăcie
în Eden.
Cadillacul anilor '60 condus cu stângăcie
în Eden numele-i poartă umerii rotunzi.
un cuvânt despre Zaza,un cuvânt Lulu,
eu
şi în nesfârşire,femeie.
-da,tu eşti prietenul meu
şi eu sunt prietena mea
suntem prieteni,aşa-i?
-prieteni,prieteni
mereu.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Intrevad o urma de regret in "prieteni mereu" ?
RăspundețiȘtergereAi un talent fabulos de a impleti cuvinte si a le da viata...
Take care! :*