"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
miercuri, 10 iulie 2013
amiază
limonadă cu soarele tot, strâns în pahar.mansarda cu mozart şi freud abandonat la pagina nouăsprezece.zarzării şi salcâmii.geamurile pătrate în cer şi fluturii rânjind diform.jurnalul meu cu poze şi rochia cu flori de la mama.eva în burtă şi pescăruşii.fotografiile făcute în grabă la cafenea.copilul care aleargă către mare.Shakespeare & Co.Paris.mi-ai promis.au fost toate,toate au fost!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Promisiunile uneori sunt doar vorbe aruncate în vânt și îngropate în nisipurile minții noastre.
RăspundețiȘtergereProbabil nu au fost decat cuvinte..cuvinte spuse in graba,aruncate in vant,spuse asa..ca sa fie..dar nu,nu au fost promisiuni.
RăspundețiȘtergerePromisiunea omului e sfântă, cel puțin așa m-a învățat pe mine mama. Nici eu nu mi-o prea țin, uneori promitem ceva ce nu putem face doar de dragul de a ne simți bine în acel moment.
RăspundețiȘtergereAm intrezarit si Vama intre randurile tale...
RăspundețiȘtergereIn tot haosul tau de cuvinte e o arta atat de sublima :)
Take care :*:*:*