![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZT-TDf79rU0tKbEf4Uokce0Yxn95bTqIUPuJXxNhZLaNhntFSze6PHfmLgGZgWuR-R6RDoj8VLDuPkUBZ8VPHsL34nwn5I79TRJi7HjFCHevtGZ9Y_L77f0P-1ND5gERjKzBfs5yvkPYd/s1600/tumblr_n60pacXvLL1rzxmn4o1_400.jpg)
"te-ai bronzat albastru" şi-am râs
te făcuseşi frig peste pântecul meu
eclipse înnodate în blocuri cuminţi
de ce gleznele tale sunt cu lumină
acasă se făcuse dimineaţă, cearşafurile
erau ude, se făcuse noapte în mine
între două gânduri din cutia de corespondenţe
te-am iertat, oricum ai fi fost- albastru şi nebun,
chitarist şi camera sclipea de lumină
tu ştii că n-aş zice nu
slăbiciuni, vedeam cum dulapul
din hol alunecă şi cade
deasupra capului meu îşi luau avânt îngerii.
tu ştii, că n-aş
fi spus nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu