"Je n'suis pas folle..."
dacă m-ai fi cunoscut acum un an
ţi-aş fi răspuns obraznic, mi-aş fi dat ochii
peste cap şi te-aş fi strâns în braţe
la urma urmei, uciderea prin sufocare nu-i
o crimă; te-ai înecat aş mai fi avut o şansă
la a doua mea viaţă de scârbă, de silă şi
de capăt al drumului
în capul meu mirosea a flori de cireş
a şampon bărbătesc şi a cameră de studiu
cu hârtii, pixuri colorate şi notaţii abstracte
fără nicio legătură cu examenele
o să arunc tinereţe pe marginea şoselei
trotuarul, domnişoară, trotuarul
greaţă să-mi fie, greaţă
ce bine că sufletul mi-l legasem singură de
trupul meu cu ace şi vânătăi, mi-am bătut un
cui în călcâi, "stai o clipă să-ţi povestesc despre
cei ce-mi salvaseră sufletul"
.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu