"Plângi, prea cuminte Enigel ! / Lui Crypto, regele ciupearcă, / Lumina iute cum să-i placă ?/El se desface usurel ! / De Enigel. / De partea umbrei moi să treacă..." - "Riga Crypto si lapona Enigel", Ion Barbu
"te-ai bronzat albastru" şi-am râs
te făcuseşi frig peste pântecul meu
eclipse înnodate în blocuri cuminţi
de ce gleznele tale sunt cu lumină
acasă se făcuse dimineaţă, cearşafurile
erau ude, se făcuse noapte în mine
între două gânduri din cutia de corespondenţe
te-am iertat, oricum ai fi fost- albastru şi nebun,
chitarist şi camera sclipea de lumină
tu ştii că n-aş zice nu
slăbiciuni, vedeam cum dulapul
din hol alunecă şi cade
deasupra capului meu îşi luau avânt îngerii.
tu ştii, că n-aş
fi spus nu.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu