"nici la turtă dulce nu mai poftești... și când râzi, faci curcubeu în cerul gurii"
I.
sufletul merge în sens invers
ți se face silă, mi se faci plin
am fumat până n-am mai putut
n-am spus nimic nimănui m-am înecat
și limba mea cerșea un sărut scârbe de oameni, oameni frumoși
norcoc cu tipul de la radio
la jumătatea drumului învățătorul mi-a spus că
lumina mă aștepta
i-am mulțumit, prea multe nu mai erau de făcut pe pământ
uitasem doar aragazul deschis
pot să mă întorc? am întrebat
să întorc butoanele
mentorul a lăsat capul în jos, a făcut un semn cu mâna
știam că nu am voie oricum
mi-am spus : oricum îl vor închide vecinii căci am țipat
și felină leșinase cum e pustiul tău și raiul meu,
felinarele clipeau.
II.
strașnică noapte la cafenea
mă aștepta, am plâns niciodată
nu mă așteptase nimeni, am așteptat și eu
nu știu de ce... cam juma' de oră
îmi făceam griji pentru tine
noaptea trecută ți s-a făcut frig
știi cum e, cu frigul ăsta de noapte, cu frigul ăsta
de toamnă aveam rostul meu, ce liberă mi se păruse fata din cărți
"ești din cărți, o poveste de fată"
era între noi ceva visător și al naibii de plăcut doar
că la prima ceartă (lulu, draga de ea)
am stricat totul, mi-a fost rușine, ea s-a simțit cumplit de rău
se întâmplase prima dată, Billy Idol îmi cântase la 18 să fac ce îmi
doresc la șaișpe...
prea târziu bătrâne, am râs a pustiu
i-aș fi dat flori și aș fi copleșit-o cu drăgălășenie de copil.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu