vineri, 6 ianuarie 2012

Trecerea timpului

    Am început să merg,să vorbesc,să-mi găsesc echilibrul,când alţii se jucau şi ştiau să ceară de mâncare.Alfabetul însă l-am învăţat foarte repede iar când ceilalţi pui de om de vârsta mea,erau mândri că ştiu "Căţeluş cu părul creţ"eu le spuneam "Luceafărul"lui Eminescu deşi nu-l înţelegeam prea bine.Ne întrebau la grădiniţă care e anotimpul nostru preferat şi mulţi răspundeau în cor "Vara!",iar eu răspundeam senin "Îmi place toamna!".Mă considerau probabil ciudată iar eu îi consideram pe ei ciudaţi.Ciudat!Nu ştiam ce înseamnă nici eu nici ei, "ciudat".Aveam doar eu o vagă idee dar nimic mai mult.Când a descoperit că-s stângace,educatoarea mi-a promis că-mi va lega mâna în lanţuri(treaba asta e adevărată) şi n-am mai vrut să merg la grădiniţă.Dar...Ce era să fac?
     Într-o zi,mai târziu e adevărat,(trecuseră câţiva ani),m-am dus şi i-am zis mamei:
     -Simt o durere cumplită,în regiunea fiinţei mele!
Mama nu m-a luat în serios,spunându-mi:
      -Te doare burtica,nu-i aşa?
      -Nu,nu mamă,uite aici mă chinuie ceva!şi i-am arătat inima.
S-a alarmat atunci şi  m-a dus la medic.Acesta a liniştit-o şi i-a zis:
      -Nu e nimic grav,doamnă!E adevărat puţini copii suferă de boala asta în copilărie,dar nu e nimic grav,slavă Domnului!E o fobie...
      -Deci e bine,cu ce-o putem trata?
      -Nu există medicament!
      -Deci nu are nimic până la urmă?
      -Doamnă,nu ştiu dacă o să mă înţelegeţi prea bine...Suferă de "trecerea timpului"...
      -Cum adică?Vă bateţi joc de mine?
      -Nu,nicidecum!Trebuie să se odihnească doar.Să doarmă mult şi..."să se bucure de fiecare bucurie a vieţii"...Această spaimă n use tratează cu medicamente.Pe e a o înjunghie în inimă acum,fiecare minut,fiecare oră ce trece,fiecare secundă....
      -Atunci...
      - Atunci trebuie să staţi liniştită!Nu se va întâmpla nimic rău!...
     De atunci a trecut ceva timp...Doctorul a fost un prost!Chiar dacă nu mă mai doare sufletul,trecerea timpului o simt respirând prin toţi porii...



     
      

















14 comentarii:

  1. Poate nu l-ai ascultat si nu te-ai bucurat de fiecare bucurie a vietii, cum spusese el. E greu sa vezi ca esti singurul care este constient de tot ceea ce te inconjoara. Te face sa te simti atat de singur si neinteles...

    RăspundețiȘtergere
  2. Se poate...Cred că-mi complic existenţa cu prea multe întrebări la care răspunsurile n-o să le aflu niciodată!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca ar fi asa, nu ti-ai mai pune atatea intrebari. Raspunsurile le vei afla pe toate, in timp, cand vei fi pregatita pentru ele. Poate acum le vezi si nu vrei sa le crezi...

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos ai scris, dar mesajul are o tentă melancolică. Ar trebui să nu te mai complici cu întrebările astea fără răspuns, ci să te bucuri la fiecare fericire care îți taie calea.

    RăspundețiȘtergere
  5. fatacareaduceploaia:Pe de o parte ficitiune,pe de o parte,realitate.:)
    Tibi:Raspunsurile nu le-am aflat.Le-as fi acceptat asa cum sunt incercand sa le descopar intelesul.Trebuie sa mai am rabdare
    Lamaitza:asa am sa fac!cum am spus...trebuie sa am rabdare...

    RăspundețiȘtergere
  6. waw..ce frumos scrii!
    Chiar esti stangace?

    RăspundețiȘtergere
  7. roscata din vis:imi pare tare bine!
    Suky-Chan:multumesc mult!DA!Chiar sunt stangace!...

    RăspundețiȘtergere
  8. ce frumos ai scris, mi-a placut tare mult...
    sufera de "trecerea timpului" si eu sufar :(

    RăspundețiȘtergere
  9. Lavi H.:invatam sa acceptam in timp!asa ca nu mai e o povara...

    RăspundețiȘtergere

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte