-Deschide,deschide!
-...
-Ce,te faci că n-auzi?
-Hm!
-Deschide,îţi spun!Deschide pentru numele Domnului!
-Nu vreau!Şi în plus ,cine eşti tu,să-mi spui mie ce să fac?
-Sunt acel suflet,acea parte care face parte din fiinţa ta!
-Aaa!Deci să înţeleg că....
-Da!Da!Acum deshide!
-Nu!Dacă ai fi fost acel suflet ai fi deschis tu singur uşa...
-Deci să înţeleg că...
-Da!Ai înţeles foarte bine!Cheia din mâinile tale aparţine altei fiinţe!Nu te-ai fi rugat de mine să-ţi deschid!
-Şi acum?
-Acum trebuie să pleci!Hai pleacă,pleacă,îţi spun!Nu e locul tău aici!
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
miercuri, 20 iunie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Impresionant !
RăspundețiȘtergereMi-a placut enorm .Felicitari :x
multumesc mult!ma bucur ca ti-a placut!
ȘtergereInteresantă punere în "scenă", dar eu mai am o speranţă să pot deschide singură uşa sufletului meu, nu să depind de altcineva...
RăspundețiȘtergeredepinde de vointa fiecaruia.
ȘtergereChiar asa...e interesant cum ai prezenatat scena, fiecare are cheia sufletului nostru.
RăspundețiȘtergere:)..asa-i!doar sa stim sa deschidem usi...
Ștergere