foile de castan mi-au învelit obrazul
şi m-au chemat să le botez coaja
sfârtecată de frig.
le-am scris
nonsens de silabă
cu floare de tei
şi au atârnat
cheia de gâtul lebedei
graţioase.
în formă de cerc
mi-am amintit de cuminţenia pământului.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
luni, 20 august 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
atat de inocent.
RăspundețiȘtergerese poate!
ȘtergereNod în gât şi-un fior...
RăspundețiȘtergereVersurile astea sunt doar... senzaţii.
:)
senzatii,senzatii...
Ștergere'' mi-am amintit de cuminţenia pământului. '' ..şi s-a învelit în inocenţă :)
RăspundețiȘtergereinocent,inocent
Ștergere