Te-am păstrat hoţeşte în gând tot timpul meu însă deschid amintirea ta numai noaptea.Ca nu cumva să te fure alt gând,altă şoaptă,alt vis...
ne pierdem
unul de celălalt
plouă răsturnat şi ne căutăm
şi numărăm secunda de viaţă
pe-ntrecute ajungem să-ngheţăm
în stomacul mic şi înghesuit al unei nuci
amestecat în pumnul meu greu
nu ştiu dacă eşti viaţa,norocul,destinul...
sunt scrisă pe drum
ca să mă poţi cunoaşte mai bine.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ne pierdem pana si de noi. superbe versuri.
RăspundețiȘtergeremulţumiri Iona...iar şi iar!:)
ȘtergereIntotdeauna ma impresionezi placut!:)
RăspundețiȘtergeremulţumesc,mulţumesc!
Ștergere"sunt scrisă pe drum
RăspundețiȘtergereca să mă poţi cunoaşte mai bine."
extraordinar...
:).da!
Ștergeree bine daca inca va mai jucati...si sa stii ca ai dreptate.. poate asa "te cunoaste mai bine"
RăspundețiȘtergereda.poate aşa am să mă cunosc mai bine. :)
ȘtergereSi eu tot noaptea..poate pentru ca noaptea sunt singura..
RăspundețiȘtergere:)
Ștergere