
ai frământat alt orizont,
aşa,
lipit de chipul meu
prin adierile de bambus
sub talpa neîntreruptă
nemurirea mea
şi-a aşezat
mormânt
în văgăuna şarpelui.
am smuls lumina
şi orizontul marin
de pe spatele meu
au cules
boaba de strugure
şi-au supt însetaţi
şi ultima picătură de veşnicie.
îngesuit în mine
crescut trup
din gândul meu
e omul plămădit între
două respiraţii. .
orizontul nostru este viitorul mai neprecis ca niciodata.
RăspundețiȘtergerenimic nu mai e sigue in ziua de azi.
Ștergereîmbrăţişări!
Pe zi ce trece postarile tale ma impresioneaza mai mult.Chiar ai talent.Felicitari >:d<
RăspundețiȘtergeremulţumesc infinit!
Ștergerezâmbete!:)
"Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont".
RăspundețiȘtergereadevărat!
ȘtergerePar a fi smulse din tine randurile,si asta imi place cel mai mult!Congrats:*>:D<
RăspundețiȘtergererandurile astea fac parte din sufletul meu!
Ștergerete pup!
Sublim - ca intotdeauna!
RăspundețiȘtergere:)
Ștergeremai are rost sa spun cuvinte aici?... as smulge eu lumina si ti-as aduce-o toata, toata, fiindca o meriti...esti splendida.
RăspundețiȘtergeremultumesc mult...
RăspundețiȘtergereuneori ma intreb daca merit lumina...
Sunt chiar impresionata!
RăspundețiȘtergeresper...
Ștergere