luni, 24 septembrie 2012

de

mă desfac de sufletul meu
cum şi-ar porni zborul spre pământ o frunză,
într-o moartea lentă şi continuă.
mi-e sete de ochiul tău blând.

aş atinge iar şi iar
vibraţia mărginită
dublată de fruntea mea monotonă:
conspiraţie de reptile şi maci
de urşi...şi nopţi pe jumătate
de inimi şi sori albaştri
de oameni sălbatici şi ape tulburi.
mi-e sete...
trecută prin pieptul meu fad
e tatuată
amintirea
întotdeauna a aceluiaşi OM
OM de lut şi OM de nimic
care s-a lipit atât de cuminte de sufletul meu
suflet de care mă desfac
uşor...uşor.




8 comentarii:

  1. "OM de lut şi OM de nimic..."

    Scrii superb.

    RăspundețiȘtergere
  2. cum reusesti sa te desfaci de suflet? eu nu pot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. reuşesc să mă desfac de sufletul meu,descărcându-mă de partea cea mai rea...

      Ștergere
  3. Invata-ma si pe mine sa ma desfac de suflet.Tanjesc dupa o asemenea eliberare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e o eliberare de partea aceea grea,care apasa pe suflet...

      Ștergere
  4. eu nu cred ca as avea curajul sa ma desprind de el..

    RăspundețiȘtergere

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte