de

mă desfac de sufletul meu

cum şi-ar porni zborul spre pământ o frunză,
într-o moartea lentă şi continuă.
mi-e sete de ochiul tău blând.

aş atinge iar şi iar
vibraţia mărginită
dublată de fruntea mea monotonă:
conspiraţie de reptile şi maci
de urşi...şi nopţi pe jumătate
de inimi şi sori albaştri
de oameni sălbatici şi ape tulburi.
mi-e sete...
trecută prin pieptul meu fad
e tatuată
amintirea
întotdeauna a aceluiaşi OM
OM de lut şi OM de nimic
care s-a lipit atât de cuminte de sufletul meu
suflet de care mă desfac
uşor...uşor.