În noapte

Ţin strâns cu dinţii de forţa ce m-ajută să-mi găsesc echilibrul pe sârma ce poartă-n împletirea sa ROGVAIV-ul.Am ochii întunecaţi şi grei de-atâta somn,iar gura mi-e plină de mustul dulce şi fierbinte al soarelui.Mâinile-mi tremură şi luna mă înghite uşor.Încep să mă topesc lent deasupra paşilor mei,care strivesc cu o mişcare rapidă arămiul de sub picioarele mele.Cerul doarme,căscând ochii de aur şi luminând întunericul irişilor mei.Îmi arde trupul răcorit de fâlfâirea grăbită de aripi,a doi pescăruşi rătăciţi de briza mării la ferestra mea.Îmi poruncesc să le urmez visele.Şi...ca niciodată,n-o fac!Stau mai bine cu faţa cufundată în pernă şi le urmăresc doar cu privirea zborul infinit.Aşa TREBUIE să se întâmple acum.Mai întâi am să desfac nodurile curcubeelor...şi-am să dezleg toate enigmele cărţilor de colorat!Aşteptaţi numai să vedeţi rezultatul.Vis frânt de toamnă,aşteaptă-mă!Am să te urmez până la capătul lumii!