- Simt cum mă doboară greutatea seninului şi cum ochii mei,săraţi de atâta albastru,mă dor.
- Simt cum pieptul meu scade şi creşte cu fiecare secundă ce se topeşte în aerul înfierbântat.
- Simt cum glasul îmi tremură când se face linişte.
- Simt cum inima bate mai tare cu fiecare apariţie a sa.
- Simt cum sfârşesc,odată cu sfârşitul acelui copac.
- Simt că nu pot face nimic.
- Simt...
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
marți, 15 noiembrie 2011
Simt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Simt că nu pot face nimic"...dar as vrea sa fac atat de multe....
RăspundețiȘtergeresimti ca traiesti...
RăspundețiȘtergerebine a spus Erys, dar intotdeauna poti face ceva, si daca chiar nu poti face nimic atunci poti astepta.
RăspundețiȘtergereroscata din vis:adevarat!
RăspundețiȘtergereErys:simt prin toti porii
Lavi H.:...atunci o sa astept!