Şi...

          Mă ispiteşte aşternutul moale cu parfum amar de mac.Îmi atârnă braţele pe lângă corpul ce nu mai respiră şi ochii plini de sânge,îngână un cântec strâmb şi adormit.Mâini puternice îmi cuprind umerii grei de somn,iar la colţ de stradă,fata cu picioare de sticlă,mă invită să dansăm împreună,să înveselim lumea amărâtă de ploaia murdară.Şi mă gândesc:"de-ar dărui Cerul o ninsoare albă,să lumineze chipurile astea întunecate!"...Şi Cerul?Ascultă!Şi ninge frumos.Şi-s fericită,că-s fericită!Şi se simte miros dulce de scorţişoară şi măr şi ciocolată neagră,fierbinte şi le-aş da tuturor o parte din bucuria mea când învăţ că ea începe a se scrie cu "Th"....Doamne!Parcă şi obrajii şi buzele şi fruntea freamătă de-a atâta bine!Oare mint?NU!NU!Cu siguranţă NU!