ce.

"sunt prea departe de mine,de cea care îmi doresc cu adevărat să fiu."

fiecare mijloc este ca o întoarcere în timp.luăm naştere din coastă în coastă şi mintea fiecăruia dintre noi apare cea dintâi.apoi  ne sunt modelate picioarele şi oasele din piept până în creştetul capului.ce minune că suntem oameni!
am spus:sunt prea mică pentru visurile mele.nu de puţine ori mi-am dat seama că cea din oglindă e diferită cu totul de cea din faţa oglinzii...ce minune să exişti ca propriul meu orizont.ajung în grabă acasă şi deschid cutiuţa plină cu temeri:entităţi cu aripi şi soare în octombrie plin.mă simt atât de înghesuită sub fruntea mea simplă şi ameţită de fumuri albastre.ah!am uitat cine sunt!
hei,tu!cine eşti...mi-am găsit adăpost în culcuşul mijlocit de îndoieli!ce...simple sunt gândurile cu aripi şi zboruri îndrăzneţe!
mamă,vino acasă mai repede!

"mi-am dat seama că există un timp când Moş Crăciun moare şi se naşte într-o altă viaţă.fiecare om îl ucide pe omul ăsta frumos şi veşnic şi-atât de pierdut în Polul său Nord."