"e încă acolo şi nu mă satur de privit.om de lut şi om de nimic..."
exersăm râsete
cu dinţii încleştaţi în buzunare
căutând sub manşetele sacoului
iscoditoarea identitate
a universului:
împrumutăm cosmosuri
şi
galaxii de pe scaunul roşu.
dacă e să se întâmple...sunt
încă aici: cu eşarfe albastre şi carouri verzi
teatrul ne-a învăţat să aplaudăm cruci.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fara cuvinte...! mi-a placut mult.
RăspundețiȘtergere:) multumiri.
ȘtergereÎmi place foarte mult cum ai folosit toate acele metafore :D .
RăspundețiȘtergere:).îmi pare bine că ţi-a plăcut!
Ștergere