coridorul vis de şoapte

"Sunt cu tine ca fără de tine..."

Doamne,ce oameni şi ce ploi
e timpul acesta eliberator
de oameni şi cărţi albastre când
închisă în ochiul meu blând fumată până la epuizare
stau într-un colţ şi aştept
cu nerăbdare
ploile acelea mari cu nume de fete
tinere şi pline de viaţă.

ce simple sunt vocile astea:atât de line
cu creioane şi funcţii exponenţiale
ne mai cerem un cuvânt potrivit
cerşind printre bănci pe scaune
mai mici decât sufletul nostru
puţină atenţia din partea celui care stă cu
faţa spre tablă.

nicio parte nu se potriveşte cu trupul meu!
ce legătură au toate?
e timpul meu, născut dintr-o coajă de nucă.