miez

"avea să rămână cu ceea ce ar fi trebuit să fie cel dintâi,al meu..."

închise ochii şi pentru întâia dată
simţi că Universul său,de femeie e aproape împlinit.
nu ştiu...îmi amintesc cu nespusă mirare
de acea clipă,trăită pe ape şi parcă nu-mi vine să cred
poate pentru că n-a existat....
vorbeam despre pescăruşi cu o vădită voluptate
de care mai târziu mi-a fost silă pentru că
în ochii mei de copil m-am temut de pescăruşi
şi chiar poate de aceea n-am să mai pot trăi acele lumi
pe care nu le-am întâlnit niciodată

setea celor nemuritori
e viaţa celor încă nenăscuţi.