pe plus tot înainte

"voi chiar vă aşteptaţi la vreo prinţesă în bocanci?copacul acela,chel de frunze îmi va fi de acum înainte duhovnic. "

în vitrina albastră
a înghesuit bunica ca pe bibelouri
toate galaxiile cancerigene de la
Aristofan până la Andrieş
şi înapoi.
n-am întrebat-o niciodată
dacă a fost  tânără cu pielea albă s-au
cum l-a cucerit pe bunicul
la horă în sat.
aş vrea când cresc să port pe chip
acea frumuseţe arhaică şi să
cânt "omule,omule"
poeme cu sfincşi.
cine cântă de fapt toate poeziile?
cine cântă de fapt toată cetatea
străjuită de balauri şi zmei?

svp-un geamăn la pătrat

Atavism.Un bătrân moare la celălalt capăt al lumii.În alt colţ de pământ un băiat se îndrăgosteşte.Acolo unde se întâlnesc gerurile cele mai mari,un urs polar caută prada(o focă se ascunde).Pe trecerea de pietoni,într-un oraş anonim,o femeie însărcinată este lovită în plin de o maşină.Un om pleacă de acasă doar cu un leu un buzunar şi nu-l ştie nimeni.O tânără se pregăteşte pentru admiterea la facultatea deşi nu e nici măcar în clasa a 12.O familie îşi conduce fiul către cimitir.N-a ascultat şi a plătit cu viaţa.Cinci băieţi cântă unei fete "să creşti mare şi frumoasă"!Un bărbat şi o femeie pleacă în vacanţă,alţi norocoşi se mută într-un apartament nou.Îmi zbat oasele să fie un cuvânt aşezat cum trebuie pe foaie şi râd când îmi amintesc cât de antipatică îmi e o profesoară.Nu sunt mulţumită cu mine şi totuşi sunt cum trebuie deşi uneori nu îmi face plăcere.Un tată semnează pentru viaţa fiului său şi pentru moartea soţiei sale...
Cum să mă dezbar de tine,himeră cu suflet omenesc?
El nu va exista niciodată.Lipit de pielea mea,se cere sufletul meu şi nu altul...










Would you like to be my November?

coridorul vis de şoapte

"Sunt cu tine ca fără de tine..."

Doamne,ce oameni şi ce ploi
e timpul acesta eliberator
de oameni şi cărţi albastre când
închisă în ochiul meu blând fumată până la epuizare
stau într-un colţ şi aştept
cu nerăbdare
ploile acelea mari cu nume de fete
tinere şi pline de viaţă.

ce simple sunt vocile astea:atât de line
cu creioane şi funcţii exponenţiale
ne mai cerem un cuvânt potrivit
cerşind printre bănci pe scaune
mai mici decât sufletul nostru
puţină atenţia din partea celui care stă cu
faţa spre tablă.

nicio parte nu se potriveşte cu trupul meu!
ce legătură au toate?
e timpul meu, născut dintr-o coajă de nucă.

oglindă,oglinjoară:reversul fiinţei

"Ce face el aici?I-o fi plăcând?S-o fi gândit să placă?"



Don't speak
am rămas
tuse usturătoare şi seacă
închisă în paltonul gri
nu sunt Baudelaire cu florile răului
nici Bacovia să mă fi scris
pe mormânt.eşti rău!
unul dintre verosimilele visuri
greu şi la fel de fiecare dată diferit.

nu ţi-e scârbă de tine,întotdeauna
cu acelaşi drum repetat mereu între
7:30 şi 15:45...
nu ţi-e silă de tine,mereu aceeaşi
fără de nicio realizare?!

atât pentru azi

Slăbiciune-cuvântul tău şi ce mică îmi simt respiraţia învelită în trupul ăsta atât de sălbatic.Amin pentru atât.Sufletul meu se închide încet,încet în mine...

ce.

"sunt prea departe de mine,de cea care îmi doresc cu adevărat să fiu."

fiecare mijloc este ca o întoarcere în timp.luăm naştere din coastă în coastă şi mintea fiecăruia dintre noi apare cea dintâi.apoi  ne sunt modelate picioarele şi oasele din piept până în creştetul capului.ce minune că suntem oameni!
am spus:sunt prea mică pentru visurile mele.nu de puţine ori mi-am dat seama că cea din oglindă e diferită cu totul de cea din faţa oglinzii...ce minune să exişti ca propriul meu orizont.ajung în grabă acasă şi deschid cutiuţa plină cu temeri:entităţi cu aripi şi soare în octombrie plin.mă simt atât de înghesuită sub fruntea mea simplă şi ameţită de fumuri albastre.ah!am uitat cine sunt!
hei,tu!cine eşti...mi-am găsit adăpost în culcuşul mijlocit de îndoieli!ce...simple sunt gândurile cu aripi şi zboruri îndrăzneţe!
mamă,vino acasă mai repede!

"mi-am dat seama că există un timp când Moş Crăciun moare şi se naşte într-o altă viaţă.fiecare om îl ucide pe omul ăsta frumos şi veşnic şi-atât de pierdut în Polul său Nord."

basni

 "cele două cruci sunt fantastice..."
sufletul ăsta cuminte va avea întotdeauna acelaşi vis.vis cu înger şi maci.va tremura din toate încheieturile când respiraţiile îi vor încurca umerii şi fluturii se vor aşeza sub talpa piciorului.o să se întrebe curios de ce întreaga sa fiinţă e tulburată de apariţia acestui uriaş.şi de fiecare dată când o să-i simtă pasul arogant...va muri pentru 19 secunde şi se va naşte  într-o altă dimensiune:cu lanţuri şi bocanci...