Simţi cum te sufoci,cum nu ai puterea să spui ceea ce gândeşti,cum eşti constrâns să faci doar ce zic apropiaţii care îţi cer lucruri străine de tine.Ţi-e greu,dar e spre binele tău,că aşa zic ei.Aceşti EI sunt necunoscuţi pentru tine.Nu mai sunt ca ieri…Şi realizezi cum ieri totul era diferit!Şi-ţi pare rău.Ai fi tentat să spui că ieri a fost mai bine,dar nu ştii ce te aşteaptă cu fiecare MÂINE.Ai nevoie de stabiltate,dar o schimbare în bine nu ţi-ar strica.Dar dacă te gândeşti bine… nici o schimbare în rău nu te-ar afecta,ba din contră,te-ar învăţa,te-ar pregăti pentru ceva şi mai şi.Te frămânţi,cauţi răspunsuri la toate întrebările pe care le pune viaţa,neînţelegând,că răspunsurile tale sunt de fapt întrebări pe care tu le pui…Şi pierzi din timpul tău.Oricum totul e inutil.
Vrei o schimbare dar nu ştii unde să o cauţi şi greşeşti căutând-o la altcineva …Că altcineva nu eşti tu.Însă ai nevoie şi de stabilitate.Şi iar ţi-e greu să faci o alegere benefică pentru tine!Şi-o laşi pe mâine,că timp mai e,(dar timpul zboară),când ţie îţi este frică de această alegere...Amâni la nesfărşit.Dar NESFÂRŞITUL ăsta are şi el un sfârşit!Şi din nou spui...PAS.
Nu laşi pe nimeni să te judece...Te temi de vorbele acestor NIMENI cu toate că-ţi spui mereu că părerea lor nu contează...Dar te doare şi încă cum.Te sperie apropierea lor şi vrei să te îndăprtezi cât mai repede ca să nu le mai auzi vocea.Şi fugi,îţi pierzi urma şi nici tu nu te mai găseşti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu