Crazy time -Poarta spre viitor-

E dimineaţă...poate prea dimineaţă pentru ce am de zis.Acum poate să fie după-amiază ori seară.Sincer?!Nici că-mi pasă...

LUMINA vie a zorilor o trezeşte inundând întreaga cameră.Ciudat.Îşi aducea aminte că a închis fereastra înainte să adoarmă.Se simte puţin cam obosită.Cafeaua fierbinte de pe măsuţă îi face cu ochiul.Se ridică...şi realizează că nu e acasă.E prea curat.Curăţenia asta o stânjeneşte.Sunt toate la locul lor.Soarbe cafeaua.Se strâmbă.E prea dulce.Brusc îşi dă seama că ea NU bea cafea.

Inspectează cu frică întreaga casă...Unele lucruri îi sunt familiare dar cele mai multe total necunoscute.Dar totuşi îi place.Casa e amenajată pe gustul ei.Nu ştie ce zi e.Caută calendarul cu privirea.Se îngrozeşte:septembrie 2021...”N-are cum!Îşi bate cineva joc de mine!”Începe să numere:unu;doi;trei...zece...înseamnă că am 25 de ani!Nu se putea!Să fi terminat facultatea?Imposibil!Acum două-trei săptămâni terminase cu examenele de intrare la liceu.

Îşi caută telefonul.Formează numărul mamei ei dar...”numărul nealocat”.Caută în agenda telefonului.Găseşte numărul acesteia(altul decât cel pe care-l ştia).Sună.Răspunde:

-Mamă,în ce an suntem?

-Neaţa şi ţie! Cum adică în ce an suntem?În 2021...Dar ce-i cu tine?

-Îţi baţi joc de mine?

-Hei!Bună dimineaţa!E septembrie 2021...

-Şi...am terminat facultatea?

-Am impresia că-ţi baţi tu joc de mine?Ce-s cu glumele astea?Hai du-te la muncă.Ai şapte ore de stat azi acolo.

-Stai!Am serviciu?Şi tu unde eşti?

-Măi mamă ai păţit ceva?Eu sunt acasă.N-ai şapte ore azi la şcoală?

-Adică-s...se gândeşte.Ce să caute la şcoală?Sunt femeie de serviciu?Dar „am ore”...

Mama ei râde...

-Mai încearcă!

E nedumerită...

-Secretară?

                -Neh...

                -Învăţătoare?

                -Nu...

                -Profesoară?!

                -Cum de ai ştiut?Nu mai am cum să stau în telefon...Hai pa!

                -Stai...Unde şi ce predau?La ce şcoală?Nu trebuia să fiu psiholog???

E confuză,nedumerită,speriată.Îşi caută cu mişcări leneşe ţinuta pe care s-o îmbrace.Numai lucruri frumoase...Acum se gândeşte unde să plece. Găseşte o agendă unde e notat...Liceul de Artă...cu litere mari.Şi realizează că e mare,că pentru ea unde-i acum reprezintă acasă!

                Încuie uşa apartamentului,iese din bloc(şi ce bloc)...Porneşte apoi agale către liceu.Nu-i vine să creadă.E tot în oraşul lui Sebastian.Oare a fost plecată vreodată.Clădirea liceului?Una impunătoare.Ci trei corpuri.Ea ştia doar de două.

                Cancelaria tot acolo.Păşeşte timid,salută.Unele figuri îi sunt foarte cunoscute.

O doamnă foarte elegantă îi răspunde:”Salutare drăgălaşa!”E ea...profa de română...

Un alt profesor îi răspunde.„E cel de ritmică.Nu-l sufeream nici înainte.Cum Doamne mai rezistă în şcoală.”

                Două profesoare fumează la intrarea în şcoală.Le-a salutat,dar erau antrenate într-o discuţie.Care să fie?Aaaa...Îşi aduce aminte.Profa de TIC...era sigură dar,cealată profesoară e...Manta?Se miră!Credea că...

Cele două intră.Îi zâmbesc...Ţârâitul soneriei o trezeşte din visare.

Totuşi vrea să mai zăbovească câteva minute.

Ce mult timp a trecut....Prima oră o are cu...8 C-ul...apoi cu 9 D...Or fi rămas aceleaşi clase?Apoi nu mai ştie...Vede ea.Are timp!

Notă*:Poate n-au logică cele scrise mai sus deoarece această „creaţiune”este gândită de la ora 5 AM...aşa că...Îmi cer scuze dacă nu se înţeleg prea multe....