Plouă sălbatic
şi e ploaia mea.
Se cuibăresc în suflet norii.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
miercuri, 9 mai 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
si soarele nu se cuibareste in suflet?
RăspundețiȘtergerefrumos ai scris!
e loc si penru soare mai tarziu!
ȘtergereCam trista in ultima perioada!
RăspundețiȘtergerese poate...
Ștergerefilosofie:D
RăspundețiȘtergerecurata filosofie!prea multa pentru o singura zi,prea putina pentru o singura viata!
Ștergerein ploaie ma regasesc si eu mereu
RăspundețiȘtergerefie ca-mi convine, fie ca nu.
dar ai grija sa nu-ti ocupe norii cei grei tot spatiul din camaruta aceea dintre coaste.:D
se intampla sa avem si momente mai putin bune.Soarele o sa apara in curand.
Ștergere