Un an

S-a întâmplat într-o marţi.Am pornit timid,aşezându-mi doar visele pe o barcă din hârtie,eu având doar curajul să le privesc cum înfruntă valurile măreţe ale oceanului.I-am dat avânt departe,fără să mă gândesc că apa e prea adâncă şi de necuprins.Când bărcuţa  nu a mai rezistat,a trebuit să urc eu însămi,de data aceasta într-o barcă mai mare,vâslind cu putere,să continui drumul viselor şi al visurilor...să le duc mai departe,cât mai departe.
Am luptat şi am reuşit.Am început încet să mă descopăr şi să vă descopăr pe voi,cei care mai devreme sau mai târziu(niciodată nu o să fie prea târziu),m-aţi găsit înfruntând valuri.Şi acum lupt şi chiar dacă o să obosesc şi o să cad,nu mă voi da bătută şi am să dau viaţă unor gânduri noi,de fiecare dată când sufletul zbuciumat va apăsa butoanele tastaturii şi-mi va umple mâinile cu cerneală.

vă mulţumesc pentru cele o mie de vise!
vă mulţumesc pentru că vă citesc!
pentru un an de gânduri şi vise ...
"Totul pentru că a început într-o marţi."