M-am surpins într-un moment de slăbiciune,vâzându-i şi auzindu-i cum stau de vorbă.Am simţit într-o secundă cum năvălesc lacrimile sub gene,cum mi se taie respiraţia şi cum obrajii se înfierbântă.Mi-am dat seama că nu aveam cum să rezist mai mult de cinci minute,dar...ce era să fac?!Am plecat în fugă,nemaiputând să-mi controlez pornirile lăuntrice.Inima,cât un purice,avea mai târziu să devină fărâmă de cer.
În ultima secundă am realizat că fluturii dispăruseră şi soarele îmi încălzea trupul înfrigurat.Încercând să mă ridic,cu forţări din cele mai cumplite,am privit cum braţe puternice,mă ridică:"Să mergem!Nu s-a întâmplat nimic!"
Dor.Braţe.Vis...şi multă toamnă.
"se întâmplă în luna lui marte."
Cat de mult mi-a placut :|
RăspundețiȘtergereMa regasesc in toata postarea.
Nu s-a intamplat nimic !
:)...
ȘtergereHai, sus! Nu s-a intamplat nimic!
RăspundețiȘtergeretotul a fost in regula apoi...
Ștergereimi place mult cum ai scris, cred ca fiecare mai are din cand in cand momente de acest fel., important este sa nu te dai batut, sa lupti!
RăspundețiȘtergeree adevarat!sunt fel si fel de momente de care ne lovim in viata!stiu,tb sa nu ma dau batuta!
ȘtergereO foarte buna prietena imi spune adesea: fii o actrita! imagineaza-ti ca joci un rol si trebuie sa fii credibila! nu conteaza ce e in sufletul tau, conteaza ce vrei sa arati lumii!...iar parerea mea e ca slabiciunile trebuie ascunse bine pt ca a nu-i face pe unii sa se simta obligati sa profite de ele!
RăspundețiȘtergere